In cautarea lanii de aur – 2 saptamani cu yacht-ul in marea Egee

Ziua 0, duminica 5 aprilie 2009 – Sosirea in Atena

Am ajuns in Atena dupa un drum cu masina de 18 ore, extrem de obositor. Vreme ploioasa, asa ca plecarea catre insule cu yahturile Kos 46 (model Bavaria 46 cruiser) si Dita (model Bavaria 42 Cruiser) s-a amanat pe a doua zi. Am profitat de ragaz ca sa vizitam Acropole, un loc extraordinar care te face sa intelegi de ce Grecia este considerata cea mai avansata civilitatie din antichitate.
Cand ne-am intors de la Acropole, Alex tocmai scotea Dita la o scurta plimbare. Astfel ca am iesit pentru prima oara pe mare. Vremea in continuare mohorata, vant mediu. Am inceput sa ne obisnuim usor-usor cu termenii de navigatie: scoatem randa, trage de scota pana nu mai flutura focul, ridicati balizele de la tribord si babord, facem volta , mergem cu vant strans, facem ampanare…

Ziua 1, luni 6 aprilie – drumul spre Aegina

La sfatul lui Kavas, am plecat cu amandoua yahturile catre sud-sud-vest, catre Aegina, insula cea mai apropiata de Pireu. Drumul a fost destul de scurt, dar vremea ploioasa si vantul puternic au facut calatoria destul de aspra. Am inceput sa simtim pe propria piele ce inseamna tangaj si ruliu, din fericire nimeni nu a avut simptome de rau de mare, cel putin pe vasul nostru, Kos.

Seara am mancat la o taverna din piata de peste un menu alcatuit dintr-o multime de specialitati, de la tsatsiki si fasole batuta cu ulei de masline, la dorada si calamari prajit. Totul stropit bine cu vinul casei. Nota: sub 20 eur de persoana. O seara relaxanta dupa o zi destul de obositoare.

Ziua 2, marti 7 aprilie – Cu Dan prin Aegina si drumul spre Poros

Dan a inchiriat un scuter si am plecat impreuna sa vizitam insula. Drumuri serpuite si multa verdeata, case albe si o multime de biserici. Pe un deal am gasit un sit arheologic foarte interesant, iar privelistea ce ni s-a infatisat dupa jumatate de ora de urcat a fost superba. Dupa o scurta plimbare pe soseaua de litoral a insulei, ne-am intors pe vas.
Drumul catre Poros a fost destul de linistit, vantul fiind uneori destul de slab astfel incat am fost nevoiti sa pornim motorul.

Cei mai curajosi au incercat si o baie (apa fiind destul de rece, 15-16 grade). In Poros am mancat pe vas si ne-am culcat devreme intrucat a doua zi ne astepta o calatorie pe mare de 10 ore.

Ziua 3, miercuri 8 aprilie – Drumul spre Kea

Ziua a treia pe mare s-a dovedit a fi cea mai agitata din toata excursia. In plus, faptul ca am mers cu vant din fata a facut traversarea si mai dificila.

Imagine din tribord

Tangaj puternic

Dupa un drum de peste 10 ore, am ajuns in Kea destul de obositi. Dupa o masa bine-meritata am dormit neintorsi.

Ziua 4 – joi 9 aprilie – Drumul spre Sifnos

In ziua a 4-a am avut 3 vizitatori pe vas: Alex & Roxana care au vrut sa mai schimbe atmosfera de pe vasul lor si o vrabie care a calatorit clandestin cu noi vreo 2 ore, pana cand am trecut pe langa un vas mai mare si mai aratos.

Marea a fost destul de linistita, a fost prima zi in care am simtit ca soarele este suficient de puternic chiar si pentru luna aprilie.
In Sifnos am inchiriat 2 scutere impreuna cu Dan si am plecat sa exploram insula noaptea. Dupa o scurta recunoastere ne-am intors la vas cu gandul sa plecam intr-un grup mai mare a doua zi dimineata.

Ziua 5 – vineri 10 aprilie – La plimbare prin Sifnos si drumul spre Ios

Dimineata am inchiriat inca 2 scutere si intr-o echipa de 5 (Razvan, Dan&Adrian, Jean Marc, Nelu) am plecat sa vizitam insula. La un moment dat l-am pierdut pe Nelu, astfel incat am ramas 3 scutere. Dupa un drum de 30 de minute ce serpuieste prin munte am gasit un loc superb: un golf ascuns in care timpul parca incremenise. Am baut bere direct din frigiderul unui localnic (care probabil in timpul sezonului turistic punea si placuta cu “Taverna”). Am aprins cateva lumanari intr-o bisericuta minuscula. Ne-am bucurat de soarele generos care ne-a lasat fara haine pe noi.

Am parasit cu regret insula, cu gandul la celelalte locuri ramase nedescoperite.

Pana la Ios am avut vreme frumoasa si vant moderat. Astfel ca un drum de cateva ore s-a consumat rapid cu lectiile de masaj ale lui Nelu si lectiile de navigatie ale lui Adrian. In Ios am avut o seara relaxanta la o taverna extrem de primitoare, prilej foarte bun pentru Dan sa ne invete sirtaki….

Ziua 6 – sambata 11 aprilie – Drumul spre Santorini

Intrucat am plecat din Ios destul de devreme, am ajuns in Santorini in jurul pranzului.

In drum spre Santorini

In drum spre Santorini

Din pacate primele 2 porturi vizitate (partea de V) s-au dovedit neprimitoare, in primul ne-existand apa si electricitate iar al doilea fiind rezervat pentru vasele de tonaj mare. A trebuit sa dam un ocol insulei pentru a ajunge in Vlihada, situat in partea de sud a acesteia. Acolo ne astepta o alta surpriza, intrarea in port nu era curatata de nisip, astfel incat am ramas impotmoliti de cateva ori. Seara am mancat la una dintre cele doua taverne cocotate pe dealul din fata portului.

Ziua 7 – duminica 12 aprilie, Santorini

Santorini este un loc deosebit datorita unei trasaturi geografice speciale: insula este craterului unui vulcan ce a erupt ultima oara acum cateva mii de ani. Motiv pentru care multi considera Santorini ca fiind ramasita Atlantidei. Personal mi-a placut mai mult o descriere ceva mai pamanteana: sunt mai multe biserici decât case, mai mult vin decât apă, mai mulţi măgari decât bărbaţi….In rest, case una peste alta (fata de un oras clasic in care casele sunt una langa alta), mult alb, stradute inguste si biserici cu acoperisul albastru.

Peisajul este aproape lunar, solul are toate nuantele de culoare, de la rosul rocii vulcanice la albul pietrei ponce.
Dimineata am inchiriat cateva scutere si o masina, astfel ca am batut insula in lung si-n lat. Spre deosebire de celelalte insule, in Santorini e aglomeratie chiar si in afara sezonului turistic. Probabil in iunie-iulie-august as fi trecut la ‘lucruri de mentionat’ faptul ca am gasit un loc de parcare si un loc de luat masa. Oricat de aglomerata ar fi, Santorini ramane o insula ce merita vazuta, nu e de mirare ca 90% dintre fotografiile ce descriu insulele din Grecia sunt facute aici…

Duminica seara am gustat putin si din viata de noapte din Grecia: latino-party intr-un club de pe malul marii. Prilej cu care am aflat ca in grupul nostru aveam si dansatori de salsa…

Ziua 8 – luni 13 aprilie, inapoi spre Ios

Am plecat din Santorini cu regretul ca nu am avuta macar o saptamana la dispozitie sa descoperim toate frumusetile insulei. Din fericire, Alex a surprins cu aparatul foto multe dintre locurile pe care nu am apucat sa le vedem, profitand si de faptul ca a ramas 2 zile in plus pe insula.
Drumul spre Ios a fost linistit, vantul din pupa si valurile mici permitandu-ne sa lenevim pe punte aproape toata ziua. In Ios am aflat ca vremea se va strica in timpul nopti astfel ca am decis sa ramanem si marti pe aceasta insula.

Ziua 9 – marti 14 aprilie – vizita prin Ios

Vremea neprielnica pentru navigatie ne-a permis sa vizitam pe indelete insula. Astfel ca impreuna cu Adrian si cu Lica am inchiriat o masina si am plecat la drum. Am oprit intai la mormantul lui Herodot, am vizitat apoi o cetate cocotata pe un varf de munte batut de vanturi puternice si am mancat la o taverna pierduta pe o plaja pustie.

Dupa o scurta baie, ne-am intors in port cu gandul sa luam tot echipamentul de snorkeling. Pe Jean Marc si Nelu i-am lasat la cetatea din munte pentru a vedea apusul, iar eu cu Adrian am bagat o repriza de scufundari pe inserat. La intoarcere ne-am ratacit pe drumurile nesemnalizate, dar dupa o jumatate de ora am gasit drumul bun si am ajuns la vas.

Ziua 10 – miercuri 15 aprilie – drumul catre Paros

Drumul pana in Paros a fost foarte scurt, vremea fiind buna pentru navigatie, chiar daca vantul a fost puternic si vasul s-a zgaltait destul de tare.

In Paros ne-am reintalnit cu Alex si Roxana care au venit cu ferriboatul direct din Santorini.

Ziua 11 – joi 16 aprilie– drumul spre Kytnos

Am plecat spre Nord cu gandul sa ajungem in Serifos, sau daca vantul ne ajuta sa tragem pana in Kytnos. Am avut noroc astfel ca miercuri dupa-amiaza eram la cateva mile de Kytnos. La un moment dat vantul a cazut complet, astfel ca am pornit motoarele. Prilej foarte bune pentru comandantii Alex si Adrian sa ne ofere putina adrenalina cu treceri ‘la mustata’ unul pe langa altul.

In Kytnos am facut o baie scurta in port si am luat masa la o terasa pe malul marii. Aici, cei de pe Kos am hotarat sa incercam sa ajungem vineri in Atena pentru a preda vasul in aceeasi seara. Intentia noastra era sa plecam spre tara sambata la prima ora pentru a fi in Bucuresti de Inviere.

Ziua 12 – vineri 17aprilie– ultima zi pe mare, drumul spre Atena si spre casa

Am plecat din Kytnos dimineata devreme, manati deja de dorul de casa. Intrucat vantul nu ne-a ajutat foarte mult, la un moment dat am dat drumul si la motor. Vroiam sa fim in port pana in ora 17, asa cum ne-au rugat cei de la firma de la care inchiriasem yahtul. Am ajuns in port la 17:05 si, dupa ce am facut toate formalitatile, am decis sa plecam spre casa inca din aceeasi seara. Astfel ca am ajuns in Bucuresti sambata dimineata dupa un drum epuizant si doua saptamani de aventura…

P.S.: Am fost intrebat daca am gasit lana de aur. Probabil veti fi surprinsi sa aflati ca raspunsul este afirmativ. Atunci cand am fost la mormantul lui Herodot, am gasit intr-un gard de sarma un smoc ratacit de lana. Daca-l privesti direct in soare te face sa inchizi ochii…

PS2: Conform zicalei o imagine face cat o mie de cuvinte va las sa admirati fotografiile surprinse de Alex:


oamenii

si locurile
sau puteti vedea direct o
selectie a pozelor din Grecia , fiecare cu o scurta descriere.

Anunțuri

6 Responses to “In cautarea lanii de aur – 2 saptamani cu yacht-ul in marea Egee”


  1. 1 Dan Stefan Aprilie 27, 2009 la 7:30 am

    Veeery nice. Vreau inapooi…

    Sirtaki Man

    • 2 dan p Aprilie 28, 2009 la 3:35 pm

      in 2005, cam tot aceeasi perioada adica sfarsit de aprilie-inceput de mai, am plecat din atena si tupa-tupa prin insulite, pana in rodos.

      asa ca postarea asta mi-a adus un nostalgic (in acelasi timp si imperinent, de cunoscator) suras pe buze.

  2. 3 sebastiano Mai 1, 2009 la 3:40 pm

    Splendid! Multumim pentru impartasirea jurnalului de calatorie.

    P.S. Ai vazut The Pursuit of Happiness? Will Smith l-a intrebat doua lucruri pe tipul in costum care tocmai cobora dintr-un Ferrari: What do you do and how do you do it?

    Eu te intreb numa’ unu: oare cum sa fac sa-mi iau o bicicleta? :]

  3. 4 Mircea Popescu Mai 18, 2009 la 1:06 pm

    Într-un an, pe la sfîrºitul lui octombrie, eram în Grecia. Plecasem din Pireu cu o cursã de linie, un uriaº ferry-boat, cãtre insula Syros, într-o excursie de o zi. Înainte, fusesem cu o cursã turisticã, în clasicul tur de trei insule: Egyna, Hydra ºi Poros. Aveam pe retinã încã golful în amfiteatru al Hydrei. Acolo ne gîndiserãm sã rãmînem o viaþã. Vizitaserãm o cãmãruþã de hotel, simplã, ca la mînãstire, cu un pat de fier pe care era întins un cearceaf incredibil de alb, un scaun, o mãsuþã ºi o cruce deasupra patului. Pe geamul îngust se vedea portul de agrement cu pãdurea lui de catarge. Preþul era simbolic, însã noi, prea ancoraþi în programele noastre, nu aveam timp sã rãmînem. Mai era ºi un hotel de lux acolo, ceva mai sus, pe o strãduþã îngustã din aceea pe care turiºtii se plimbã pe mãgari (maºinile erau pur ºi simplu interzise în Hydra), o casã mare cu leandri înfloriþi la poartã, cu un hol plin de armuri ºi sãbii încruciºate, cu tavanul ºi pereþii pictaþi de maeºtri veneþieni ºi florentini. Un loc în care printre multe alte celebritãþi locuise ºi regizorul american John Huston. Abia ne-am fãcut o idee despre acel colþ de rai cã a sunat sirena vaporaºului care trebuia sã ne ducã mai departe. Vãzusem în acea zi ºi Poros-ul, cu verzile plantaþii de portocali a cãror aromã se simte încã de departe, de pe mare. Acum eram însã în drum spre Syros cu acea cursã regulatã care face patru ore. Voiam sã vedem insula ºi sã stãm la plajã, în liniºte, fãrã grija cã ne pleacã imediat vaporul înapoi. Am acostat la Ermopolis, capitala insulei ºi a tuturor Cicladelor. Þin minte cum am stat în cala vaporului înconjuraþi de motocicliºti care-ºi ambalau motoarele, aºteptînd (ca ºi noi) sã se deschidã panoul cel mare din spate pentru a þîºni afarã în port.

  4. 5 Sebastiano Septembrie 1, 2009 la 9:06 am

    mi-am luat bicicleta

  5. 6 Cristina Mai 28, 2013 la 12:17 pm

    arata destul de bine. imi doresc asemenea vacanta


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Citeste prin RSS

Aprilie 2009
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

%d blogeri au apreciat asta: