Thailanda – În loc de epilog

Am fost întrebat dacă experiența din Thailanda a reprezentat pentru mine o revelație. Răspunsul este negativ. Nu am plecat în această aventură cu un scop precis, nu mi-am propus să descopăr vreun adevăr despre lume sau despre mine însumi. Un vechi proverb zice că nu contează destinația, ci drumul. Iar fiecare dintre cele 33 de zile în Thailanda au însemnat câte un mic pas înainte. Ceva nou aflat, simțit sau trăit. Sunt momente de care îmi aduc aminte de mirosul de iarba arsă și pământ uscat. Altele în care am admirat umil măreția naturii. Și foarte multe momente care m-au făcut să zâmbesc.

În total au fost două mii șapte sute de de kilometri cu motocicleta, două mii cu avionul și trenul si încă vreo două sute pe apă. Unsprezece parcuri naționale si șase insule. Poate părea mult dar e infim. Și nu numai ca distanță, ci și ca timp. Sunt locuri pe care aș fi vrut să le descopăr pe îndelete, sunt oameni de la care mi-am luat rămas bun prea repede.

Am dormit în toate locațiile posibile: la cort, la cinci stele, pe debarcader, în bungalouri, în parcuri naționale, pe plajă. Ce m-a surprins în mod plăcut este sentimentul de siguranță pe care l-am avut întreaga perioadă. Cât am avut scuterul am lăsat in buzunarul acestuia, la vedere, o husă de telefon care arată ca un portofel de piele. A rămas acolo aproape două săptămâni, zi și noapte. Poate e doar noroc.

Un alt lucru pe care l-am remarcat este amabilitatea, câteodată exasperantă a thailandezilor. Amabilitate care se traduce atât în deja celebrul zâmbet, dar și în lucruri mai practice. În două săptămâni de condus am fost claxonat o singură dată și asta din vina mea, iar expresiile nu sau nu știu se pare că nu prea există în vocabular (chiar și atunci când ceri o indicație rutieră și ești trimis întro direcție greșită). În plus, am avut impresia că thailandezii nu prea se împacă nici cu ideea de dolce far niente specifică in special europenilor, așa că sunt șanse mici să te oprești la vreo terasă și să ți se spună că e ora de siesta.

În ceea ce privește zona logistică, cartela de 3G cumpărată la aeroport a ținut loc de ghid turistic, hartă, agenție de rezervări și enciclopedie. 2gb de trafic valabil o lună costă undeva la 15 euro, acoperirea fiind foarte bună peste tot pe unde am fost. La cartela mea (True MoveH) după terminarea traficului viteza de download a scăzut, dar a rămas cea de upload. Amănunt foarte util cand am pierdut camera foto, apucasem sa fac backup în timp real la aproape toate pozele. În plus, majoritatea restaurantelor si hotelurilor au wireless, cu toate că la multe merge cam încet.

Partea de cazare am rezolvat-o mai ușor decât mă așteptam. La Bangkok am rezervat din țară pentru primele 3 nopți și am prelungit ulterior cu încă trei la hotel. Parcurile naționale au majoritatea bungalow-uri sau măcar corturi de închiriat. Am înțeles că în timpul sezonului turistic e bine sa fie verificată disponibilitatea telefonic. În rest am folosit cu succes booking.com, inclusiv pentru rezervări cu câteva minute înainte de a ajunge la destinație. În zonele în care booking nu are acoperire, Google Maps mi-a oferit cel puțin un punct roșu pe hartă la interogarea hotel sau accomodation. De cele mai multe ori  un motel/pensiune fără review, dar e mai bine decât cerul liber.

Drumurile pe care am fost le pot încadra în categoria bune și foarte bune raportat la țara noastră. În afară de Bangkok unde nu m-aș încumeta cu niciun fel de vehicul în trafic, în rest acesta mi s-a părut lejer. Cel puțin în nord-est am mers zeci de kilometri fără să întâlnesc vreo mașină.  Șoferii sunt obișnuiți cu motocicliștii așa ca nu-ți taie fața din scurt când fac stânga și semnalizează aproape tot timpul la schimbarea direcției. În plus, datorită temperamentului mult mai liniștit nu prea întâlnești kamikaze care vor să meargă cu 120 la oră când restul merg cu 80.  Majoritatea mașinilor mici sunt sunt de fapt pickup-uri, folosite cu simț practic atât pentru transport marfă, cât și pentru persoane.

Un ultim aspect pe care aș vrea să-l menționez este legat despre turism și percepția despre străini. În zonele dedicate (în special în insule, unde lucrează în domeniu mulți imigranți din țările învecinate) turistul e găina cu ouă de aur, iar de multe ori zâmbetul l-am simțit fals. Când am fost însă departe de locurile respective sentimentul a fost acela de toleranță pe care nu l-am mai simțit până acum nicăieri. Fie că m-am oprit să mănânc pe marginea drumului sau am trecut cu bicicleta prin curtea casei, sau am făcut o poză peste gard nimeni nu s-a uitat la mine ciudat. Nici măcar atunci când poza mea încerca să pună etichete, uite ce greu trăiesc oamenii ăștia. Întotdeauna cineva mi-a zâmbit cu subînțeles. Da, dar ai văzut că au înflorit orhideele?

Anunțuri

0 Responses to “Thailanda – În loc de epilog”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Citeste prin RSS

Mai 2014
L M M M V S D
« Apr   Iul »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

%d blogeri au apreciat asta: