Dunarea albastra (partea a II-a) – Austria

Ziua 8 Erlau (2215) – Inzell (2182) – 33 km

Dupa ce ne luam ramas bun de la echipa de organizare germana intram in Austria fara niciun semn oficial. Peisajul devine insa din ce in ce mai salbatic, dealurile lenese se transforma in adevarate chei, iar Dunarea impresurata din toate partile ne cearta cu nori de furtuna. Ajung in Inzell odata cu ploaia, iar dupa o scurta cina ma bag la somn in rapait mocanesc.

 

Ziua 9 -Inzell (2182) – Linz (2133) – 49 km

Cu gandul la ploaia ce inca ne pandeste ma pun la drum dis-de-dimineata si ajutat de curentul destul de vioi trec de barajul Aschach si dupa aceea de Ottensheim. Linz-ul ne asteapta cu vreme frumoasa si fanfara vesela asa ca stam pana tarziu in noapte la un pahar de bere.

 

Ziua 10 Linz (2133) – Wallsee (2094) – 39 km

Plec din Linz incurajat de un soare cu dinti si dupa ce trec de barajul de la Abwinden-Asten ajung pe dupa amiaza in Wallsee unde avem parte de aceeasi primire oficiala. Seara se termina rapid, deja am intrat in ritmul cazon de culcare inainte de ora 20:00 si trezit odata cu cocosii.

 

Ziua 11 Wallsee (2094) – Ybbs (2058) – 36 de km

Plecam din Wallsee impreuna cu Dan dis-de-dimineata speriati de prognoza care anunta vreme schimbatoare. Desi la briefieng ni se recomanda sa asteptam ora 15:00 pentru a trece ecluza Ybbs-Persenbeug, decidem sa ocolim pe cariucor si punem caiacele destul de dificil datorita curentului foarte aproape de centrala electrica. Ajungem in tabara in jurul orei 13:30 si reusim sa punem corturile chiar inainte sa inceapa furtuna. Intrucat mai sunt de venit peste 30 de caiace facem o echipa ad-hoc pentru a aduce barcile pe mal pe o panta care datorita ploii se transforma in off-road.

 
Ziua 12 Ybbs (2058) – Aggsbach Marcht (2027) 31 km
Dupa ploaia de aproape 12 ore cei mai multi dintre participanti pleaca dis-de dimineata. Ajutati de vantul din spate si de vremea frumoasa cei 31 de km trec aproape fara niciun efort, multi dintre noi transformand umbrelele in vele ad-hoc. Seara avem parte de aceeasi primire oficiala cu bere si muzica.

 

Ziua 13 Aggsbach Marcht (2027) Mautern (2024) 23 km

Cea mai scurta distanta de padelat de pana acum trece prin cea mai frumoasa parte a Dunarii de pana acum, regiunea Wachau. Profit de vremea frumoasa si fac opriri in doua localitati de pe drum, Weibenkirchen si Durnstein. In prima vizitez muzeul zonei iar in a doua imi fac curaj sa urc pana la cetatea situata la aproape 400 de m deasupra nivelului marii. De aici privelistea e absolut superba, e primul loc in care Dunarea e cu adevarat albastra.

 

Ziua 14 Mautern (2024) Tulln (1962,4) 41,4 km

O zi frumoasa, dupa primii 13 kilometri trecem de barajul Altenwörth si dupa pranz ajungem in marina din Tulln. Caiacele le caram destul de mult pe roti pana in campingul zonei, dar dupa ce punem cortul profitam de cateva ore de relaxare. Mike, americanul de 75 de ani face un show total cand ne pune sa ascultam muzica sarbeasca la walk-men-ul vechi de 25 de ani, cei doi carnati ramasi de izbeliste dupa masa de seara fiind oferiti bonus celui care doresc o caseta batrana cu “Sprache Deutch”.

 

Ziua 15 Tulln (1962,4) – Vienna (1923,4) 39 km

Plecam de la Tulln destul de tarziu cu promisiunea unei zile insorite si dupa ce trecem de barajul Greifenstein, decidem sa facem o scurta pauza de relaxare. Locatie frumoasa pe malul unul lac furat Dunarii, multa lume la plaja, bere rece. In fata noastra inca 26 de km de padelat, dar cu gandul la ziua de pauza ce urmeaza decidem sa ne luam un bonus de acum. Asa ca luam inca o bere, apoi inca una, 10 minute se transforma intr-o ora, si inca una. Plecam cam molesiti, dar incurajati de speranta curentulului ce ne ajuta dupa baraj. Mergem cu un ritm destul de bun pana la intrarea in Viena, dar ultimii zece kilometri trec surprinzator de greu, cu multe opriri de poze la cele 9 poduri pe sub care trecem. Ajungem dupa 6 seara in tabara, punem cortul si dupa o masa la clubul local de club ne bagam la somn. A doua zi, de pauza, cei mai temarari pleaca sa viziteze Viena, eu raman la caiac pentru a profita de dolce far niente.

 

Ziua 17 Viena (1923,4) – Hainburg (1883,5) 39,9 km

Speriati de promisiunea unei ploi ce o ursesc prognozele, punem caiacele pe apa putin dupa ora 6 dimineata si plecam spre ultima destinatie din Austria. Cativa stropi de ploaie rataciti tin loc de factor motivator la vaslit, asa ca ajungem in Hainburg putin dupa pranz. Aici plecam sa vizitam orasul, o fosta cetate medievala plina de istorie. Dam din intamplare si de un loc ceva mai trist, poarta cetatii numita Fisher’s Gate, un loc unde in 1683 cei 8000 de locuitori au incercat sa fuga catre Dunare de invadatorii otomani, dar datorita faptului ca poarta se deschidea spre interior au ramas prinsi in propria capcana si au pierit aproape in intregime.

Cateva instantanee din prima parte a TID-ului

TID Germania – Austria – Slovacia

Anunțuri

0 Responses to “Dunarea albastra (partea a II-a) – Austria”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Citeste prin RSS

Iulie 2014
L M M M V S D
« Mai   Aug »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

%d blogeri au apreciat asta: