Țară de poveste


A trecut mai mult de o lună de când ne-am întors din călătoria de pe Dunăre. Acum ne-am reîmbrăcat uniforma pe care am dat-o jos când am pornit. Unii s-au reapucat de afaceri, alţii de filmat, alţii de pus cărămizile la casa visată. Personal simţeam însă că lipseşte ceva, o cheie de boltă, un răspuns la întrebarea aia  care nu-mi dădea pace: „Cum a fost posibil?”. Am citit zeci de cărţi motivaţionale, am văzut zeci de filme care au acelaşi mesaj că totul e posibil dacă îţi doreşti, dar cu toate acestea era un ceva care nu-mi dădea pace.

Acum câteva zile s-a întâmplat un lucru care m-a cutremurat. Un om pe care toată lumea îl considera normal a planificat timp de un an o acțiune de câteva minute în care a ucis 60 de tineri la un concert în Las Vegas. Și nu reușeam să-mi explic cum e posibil să investești atât de mult în urât, când tocmai am văzut că poți obține mult mai frumos cu mai puțin? Şi după aceea am dat de articolul ăsta. În care ni se arată că din ce în ce mai des sufocăm copilul din noi. Şi asta ne face singuri și frustrați, deși pe afară purtăm uniforme de războinici.
Oricare doi copii din lumea asta dacă îi pui în acelaşi loc, în mod natural vor începe să se joace. Să alerge, să cânte, să construiască. Iar după ce obosesc şi adorm visează. Joaca e formă primordială prin care noi învățăm sa relaționăm unul cu altul. Iar după ce începem să ne jucăm, vrem să ne întrecem. Ne formăm ceea ce adulţii numesc pompos sistemul de valori. Prietenia o numim în copilărie Hai să te joci cu noi. Incorectitudinea o strigăm Ai trişat, nu mă mai joc cu tine. Justiţia e Te spun lui tata. Abuzul de putere îl rezolvăm rapid prin excluderea din joc a celui care ne-a lovit. Și după aia îl primim la fel de rapid înapoi după ce își cere scuze.
Foarte repede intră în scenă şi oamenii mari. Prima dată bunicii ne spun poveştile cu prinţese şi balauri. După aceea citim despre eroi, haiduci și voievozi. Iar jocul devine din ce în ce mai complex. Prinsa devine hoţii şi vardiştii. După ce terminăm joaca, părinții ne ridică de jos, ne scutură de praf, ne dau de mâncare şi ne duc la culcare. Iar noi visăm frumos la teritoriile rămase neexplorate pentru a doua zi.

 

Asta până când primim o veste care ne lasă puțin nedumeriţi. De mâine începem pregătirea să devenim oameni mari. Primim o uniformă, suntem aduşi între patru pereţi cu desene colorate pe ele, suntem puşi într-o bancă. Încet-încet joaca devine joc. Între patru linii, cu reguli, cu numere. Prinsa devine alergarea de viteză, hoţii şi vardişti se transformă în fotbal pe echipe.

După un timp, ni se da jos uniformă de elev şi ni se pune alta. Salopeta. Halatul. Costumul cu cravată. Şi ni se spune că de-acum suntem oameni mari. Că trebuie să lucrăm în fabrici, birouri, şcoli şi biblioteci. Că trebuie să folosim şabloane, măsuri, reguli şi drumuri bătătorite. Şi că vom face copii care la rândul lor trebuie să-i creştem în oameni mari.

La un moment dat copilul tău va veni la tine cu ochii sclipind şi-ţi va spune „Tati, vreau să mă ajuţi să ridic un zmeu. Să fie cel mai mare şi mai frumos din lume. Şi să aibă o sfoară lungă-lungă, până la cer”. Şi tu te vei duce să cumperi sfoară, hârtie şi două beţe şi-l vei ajuta să-l ridice. Şi te vei uită cu regret la copilul tău care cu ochii sclipind încearcă să ajungă la stele. Pentru că tu nu mai poţi vedea decât o simplă foaie de hârtie.

M-am reapucat de cărțile din copilărie. Și la un moment dat citind Harap-Alb am rămas mască. În poveste erau descrise toate personaje din călatoria pe care tocmai o terminasem. Era acolo si calul pe care Harap-Alb l-a privit cu neîncredere la început și care până la urmă l-a dus la destinație. Erau si Ochilă si Lungilă. Ba chiar și Setilă. Și un spân cu obiective clare. Iar tot ceea ce acum numim  stabilire obiective, motivare echipă, alegerea managerului , stabilire competențe, timing, project management sunt explicate mai bine decât în orice carte serioasă.

Dar să revenim la zmeie. Pentru că am și eu zmeul meu. Visez să facem din România o ţară de poveste. Întâi vom pune pe o harta toate poveştile din România. Pietrele, casele, oamenii care au trecut printr-un loc, oriunde poţi găsi o poveste care se poatre transformă în vis. După aceea îmi doresc să transformăm România în cel mai mare loc de joacă din lume. În care oamenii vor veni să-şi dea jos uniformele şi să le îmbrace pe cele de prinţese, haiduci şi balauri şi să retrăiască amintirile din copilărie. Vor dori să guste dulceţuri magice care au în ele praf de stele care te transformă în iele. Vor dori să vadă pietre vii care par doar bolovani, dar noaptea se transfomă în balauri. Vor dori să plece cu bicicleta în călătoria Vitoriei Lipan din Baltagul. Să facă maratoane La Medeleni. Să afle despre muzica și ia româneasca în timp ce încearcă să evadeze din escape-room-uri din București.

Visez la momentul în care toti războinici ăștia ai lumii care cred că singura soluție e să ridicăm ziduri din ce în ce mai înalte să se întreacă într-un concurs de pescuit în Deltă, iar seara în jurul focului în timp ce se laudă fiecare cu sculele și monștrii lor, să le cânte cineva din fluier și să le spună miorița. Și o să înțeleagă că baciul moldovean de fapt nu a renunțat la viață, doar și-a luat fluierul și a plecat prin lume și s-a apucat de cântat o poveste.  Și după ce întunericul va face inutilă orice mască, vor începe să-și povestească amintiri din copilărie.

20171019_140226

Anunțuri

1 Response to “Țară de poveste”


  1. 1 Smaranda Octombrie 20, 2017 la 8:22 pm

    Acum am inteles! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




Citeste prin RSS

Octombrie 2017
L M M M V S D
« Aug    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: