Archive for the 'Țară de poveste' Category

Povestea vorbei în țara de poveste

 

La început a fost limba de lemn roșu a noii lumi. Treptat, treptat ea s-a ridicat într-o stea ce strălucește pe al nostru tricolor. Orice Făt-Frumos, haiduc sau domnitor a aflat cu bucurie că este de fapt un candidat la medalia de ziditor al lumii noi. Orice balaur, boier sau chiabur s-a autodenunțat ca fiind un vrășmaș ce-n luptă merită zdrobit, sau măcar trimis la reconversie profesională la un canal. În limbajul cultural al viitorilor cutezători s-a inventat comentariul literar care să ordoneze tinerele minți ne-coapte. Ca să mai coloreze limbajul monocolor proletariatul a strecurat prin filme, cărți și bancuri pilde nevinovate ce scoteau peri albi comisiilor de cenzură. Libertatea era totală cu condiția să nu fie intrerpretată prost.

 

Atunci când a fost eliberată cu glonțul revoluției mămăliga lingvistică a explodat. Fiecare castă și-a însușit propriul limbaj. I-am spus maică-mii că intru într-un miting și m-a rugat speriată să fiu atentă să nu iau bătaie de la jandarmi. I-am spus țăranului că soluția magică cu care trebuie stropită roșia lui este un brand de țară puternic și el și-a dezgolit bucuros brațele noduroase. Tânarul informatician mi-a spus că trebuie să digitalizăm țara iar eu am cabrat degetele pe pix gata să începem.  Iar după un timp consultantul m-a anunțat cu un aer misterios că afacerea pe care am început-o cu banii de la taica-miu și dacia lui unchi-miu trebuie să o mut în nor, să o ar și vâr.

Pănă într-o zi când am hotărât să ne întâlnim toți pe un picior de plai ca să vedem dacă mai știe careva mioritica. Niciunul dintre noi nu a avut curajul să înceapă așa că am băgat mâinile în buzunare puțin rușinați. Primul a a găsit un sâmbure și a zâmbit: Salut, cireșari! Altul a găsit o monedă și ne-a întrebat dacă mai știm să jucăm banul la perete. Ultimul a găsit un bold și am tulit-o la pescuit. Acolo ne-am aruncat costumele și, țuști, la scăldat!

 

Auraş, păcuraş,

Scoate apa din urechi,

Că ţi-oi da parale vechi;

Şi ţi-oi spăla cofele

Şi ţi-o bate dobele!

Reclame

Povestea bibliotecarei

Prima dată am intrat într-o bibliotecă de mână cu bunicămea, cred că prin ‘85. Aveam nouă ani, vacanța de vară dintr-un orășel prăfuit de pe malul Dunării. Sătulă tot răsfoiesc la nesfârşit cele câteva cărţi vechi uitate de taică-miu în dulapul din hol, mamaie s-a hotărât scape de mine aruncându direct în fluviul literar.

Citește în continuare ‘Povestea bibliotecarei’

Țară de poveste


A trecut mai mult de o lună de când ne-am întors din călătoria de pe Dunăre. Acum ne-am reîmbrăcat uniforma pe care am dat-o jos când am pornit. Unii s-au reapucat de afaceri, alţii de filmat, alţii de pus cărămizile la casa visată. Personal simţeam însă că lipseşte ceva, o cheie de boltă, un răspuns la întrebarea aia  care nu-mi dădea pace: „Cum a fost posibil?”. Am citit zeci de cărţi motivaţionale, am văzut zeci de filme care au acelaşi mesaj că totul e posibil dacă îţi doreşti, dar cu toate acestea era un ceva care nu-mi dădea pace.

Citește în continuare ‘Țară de poveste’


Citeste prin RSS

octombrie 2018
L M M J V S D
« oct.    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
Reclame