Archive for the 'De toate pentru toti' Category

Povestea celor 100 de euro

La început erau doi vecini despărțiți doar de un gard. Gardul era mai mult pentru găini nu dea iama în grădinile de zarzavat.

Aproape zilnic vecinii se întâlneau ‘la gard’. 

Dămi și mie un ciocan, Vasile. Ai un kil de zahăr, Ioane? Hai  ciocnim un pahar, Vasile, pleacă ficiorul la facultate. Ioane, fiu-miu s-a dus la muncă în Spania

A trecut un an, fiul lui Ion e la facultate, fiul lui Vasile trimite acasă prima sută de euro.

Vasile îl strigă pe Ion la gard, din nou.

Vecineee, vii puțin? Pe la șase îmi vine o căruță cu lemne și sunt la birt, fac cinste pentru fii-miu. Crezi   poți ajuta? Hai  îți dau 50 de lei ți cumperi și tu o bormașină din aia de la televizor. Ceee, nu știi ce e aia bormașină? Un ciocan mai deștept ca fiu-tu, bă

 

Povestea vorbei în țara de poveste

 

La început a fost limba de lemn roșu a noii lumi. Treptat, treptat ea s-a ridicat într-o stea ce strălucește pe al nostru tricolor. Orice Făt-Frumos, haiduc sau domnitor a aflat cu bucurie că este de fapt un candidat la medalia de ziditor al lumii noi. Orice balaur, boier sau chiabur s-a autodenunțat ca fiind un vrășmaș ce-n luptă merită zdrobit, sau măcar trimis la reconversie profesională la un canal. În limbajul cultural al viitorilor cutezători s-a inventat comentariul literar care să ordoneze tinerele minți ne-coapte. Ca să mai coloreze limbajul monocolor proletariatul a strecurat prin filme, cărți și bancuri pilde nevinovate ce scoteau peri albi comisiilor de cenzură. Libertatea era totală cu condiția să nu fie intrerpretată prost. Citește în continuare ‘Povestea vorbei în țara de poveste’

Povestea bibliotecarei

Prima dată am intrat într-o bibliotecă de mână cu bunicămea, cred că prin ‘85. Aveam nouă ani, vacanța de vară dintr-un orășel prăfuit de pe malul Dunării. Sătulă tot răsfoiesc la nesfârşit cele câteva cărţi vechi uitate de taică-miu în dulapul din hol, mamaie s-a hotărât scape de mine aruncându direct în fluviul literar.

Citește în continuare ‘Povestea bibliotecarei’

Țară de poveste


A trecut mai mult de o lună de când ne-am întors din călătoria de pe Dunăre. Acum ne-am reîmbrăcat uniforma pe care am dat-o jos când am pornit. Unii s-au reapucat de afaceri, alţii de filmat, alţii de pus cărămizile la casa visată. Personal simţeam însă că lipseşte ceva, o cheie de boltă, un răspuns la întrebarea aia  care nu-mi dădea pace: „Cum a fost posibil?”. Am citit zeci de cărţi motivaţionale, am văzut zeci de filme care au acelaşi mesaj că totul e posibil dacă îţi doreşti, dar cu toate acestea era un ceva care nu-mi dădea pace.

Citește în continuare ‘Țară de poveste’

Pilotul de pe Dunăre

„Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană” este o replică de film care îmi revine obsesiv în minte. Încerc să mă conving că voi reuși să transmit cu totul alt mesaj.

Acum câteva luni am cunoscut un om care prima dată am crezut că nu are toate ţiglele pe casă. Un om care vroia să parcurgă toată Dunărea înot numai în costum de baie inspirat de o carte scrisă de Jules Verne. Ştiam doar că traversase Canalul Mânecii fără neopren pe el, că e bibliotecar din Petroşani şi că se antrenează în perioade în care cei mai mulţi dintre noi intrăm în casă şi verificăm dacă sunt fierbinţi caloriferele. Citește în continuare ‘Pilotul de pe Dunăre’

Dunarea albastra (partea a II-a) – Austria

Ziua 8 Erlau (2215) – Inzell (2182) – 33 km

Dupa ce ne luam ramas bun de la echipa de organizare germana intram in Austria fara niciun semn oficial. Peisajul devine insa din ce in ce mai salbatic, dealurile lenese se transforma in adevarate chei, iar Dunarea impresurata din toate partile ne cearta cu nori de furtuna. Ajung in Inzell odata cu ploaia, iar dupa o scurta cina ma bag la somn in rapait mocanesc.

Citește în continuare ‘Dunarea albastra (partea a II-a) – Austria’

Dunarea albastra (partea I) – Germania

Toata copilăria am petrecut-o pe malul Dunării, la Harsova. Ascundeam hainele în boscheti si treceam inot in insula botezata proletar “23 August”.  Dupa ce incingeam cateva ore de fotbal cu vreo minge sparta adusa de ape, stomacul ne indruma catre activitati mai pragmatice. Cei mai curajosi dintre noi cautau cu mainile goale raci si scoici in gaurile din namol, iar aia mai cu teama de ciupituri vanau oale ciobite esuate pe mal. Cu chibrituri carate in gura ca sa nu se ude incropeam un pranz ad-hoc cu delicatese acvatice constand din raci mai degraba inecati decat fierti si scoici care aveau consistenta unei bucati de cauciuc cu gust de namol. Plecam spre case obositi si cu burtile aproape pline cu gandul la ziua urmatoare. Citește în continuare ‘Dunarea albastra (partea I) – Germania’


Citeste prin RSS

mai 2019
L M M J V S D
« apr.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031